O caracteristică a perioadei copilariei o constituie faptul că organismul se află într-un proces de creştere continuă. Astfel activitatea fiziologică şi fiziopatologică desfăşurată în această etapă, se deosebeşte fundamental de fiziologia şi patologia vîrstei adulte. Ceea ce deosebeşte în primul rînd copilul de adult este faptul că organismul său se află într-o permanentă creştere. Reamintim că în mare, creşterea are două componente : acumularea de substanţe organice, constituind latura cantitativă a procesului de creştere şi diferenţierea, care reprezintă latura calitativă a acestui proces.
Creşterea cantitativă se face prin înlocuirea masei organice uzate şi prin marirea masei organelor şi a corpului. La realizarea ei contribuie înmulţirea şi hipertrofia celulară. Creşterea începe încă din viaţa intrauterină. Astfel, oul uman are o greutate de 0,32 grame, iar prin procesul de creştere cantitativă ajunge la greutatea adultului.
Creşterea calitativă (sau diferenţierea) contribuie la modificare^ formei şi structurii ţesuturilor şi organelor, fiind deosebit de evidentă la nivelul sistemului nervos, al organelor de simţ, al organelor genitale.
In privinţa ritmului de creştere, precum şi a preponderenţei creşterii cantitative sau calitative, s~a observat că în perioada de creştere acumulativă intensă, diferenţierea celulelor este redusă ; de asemenea, diferitele segmente ale corpului cresc în ritm inegal. în viaţa intrauterină extremitatea ceîaHcă creşte mai rapid, aşa încît la nou-născut capul este proporţional mai mare (1/4 din lungimea totală a corpului), proporţie care se reduce progresiv: 1/5 la 2 ani, 1/6 la 8 ani, 1/8 la adul't Membrele inferioare sînt scurte la naştere, reprezintă 1/3 din talie la -vîrsta de un an şi ating ritmu'l cel mai înalt de creştere în perioada pu- bertară. Jumătatea corpului se află la nou-născut deasupra ombilicului în timp ce la vîrsta de 6. ani se si-
tu oază la; jumătatea distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană (fig. 2). în privinţa dezvoltării diferitelor organe constatăm aceeaşi inegalitate.1
Astfel se deosebesc următoarele tipuri de dezvoltare a organelor :
1. organe care cresc în acelaşi mod cu talia şi greutatea ; rapid în primul an şi apoi la pubertate (schelet, muşchi, aparat respirator, .aparat digestiv, rinichi, vase mari);
2. organe care ajung l'a dimensiuni apropiate cu adultul încă din primul an de viaţă (creier, măduva spinării, aparat vizual) ;
3. organe a căror dezvoltare masivă aste la pubertate (organe genitale) ;
4. organe, care cresc ¡pînă la 10— 12 ani după care încep, să involueze (timus, organe limifatice).
Ritmul creşterii. staturale şi ponderale este mai accentuat în.primii trei ani, apoi între 5 şi 7 ani şi din nou în perioada pubertară.
In asigurarea unei creşteri corespunzătoare intervin factori multipli care acţionează în diferite etape: intrauterin sau după naştere. Astfel alimentaţia mamei în timpul sarcinii, în timpul alăptării, subalimentaţia cantitativă şi calitativă a sugarului şi copilului influenţează creşterea în greutate iar în stadii mai avansate şi creşterea în lungime. Aceeaşi influenţă o au şi carenţa în proteine, săruri minerale, vitamine. Alături de alimentaţie şi nivelul de trai, locuinţă,- igiena individuală, cunoştinţele sanitare in procesul de creştere şi de dezvoltare. De asemenea, unele boli ale mamei (infecţii grave, acute sau cronice ; intoxicaţii alcool, tutun) sau boli ale copilului (tulburări digestive trenante cu malabsorbţie secundară, malformaţii congenitale, boli ale glandelor endocrine) pot produce tulburări de creştere.
